comutabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMUTÁBIL, -Ă, comutabili, -e, adj. Care poate fi comutat. – Din
fr. commutable.comutabil (Dicționar de neologisme, 1986)COMUTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi schimbat; (
spec.; despre pedepse) Care se poate comuta. [Cf. fr.
commutable].
comutabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMUTÁBIL, -Ă adj. care poate fi schimbat; (despre pedepse) care se poate comuta. (<fr.
commutable)
comutabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*comutábil, -ă adj. (lat.
com-mutábilis). Care se poate comuta.
comutabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comutábil adj. m.,
pl. comutábili; f. comutábilă, pl. comutábilecomutabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMUTÁBIL, -Ă, comutabili, -e, adj. Care poate fi comutat. — Din
fr. commutable.