comunicativitate - explicat in DEX

comunicativitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMUNICATIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi comunicativ. – Comunicativ + suf. -itate.

comunicativitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMUNICATIVITÁTE s. f. însușirea de a fi comunicativ. (<comunicativ + -itate)

comunicativitate (Dicționar de neologisme, 1986)
COMUNICATIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi comunicativ. [< comunicativ + -itate].

comunicativitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*comunicativitáte f. (d. communicativ). Calitatea de a fi comunicativ, expansivitate.

comunicativitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comunicativitáte s. f., g.-d. art. comunicativitắții

comunicativitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMUNICATIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi comunicativ. — Comunicativ + suf. -itate.