comunicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMUNICÁȚIE, comunicații, s. f. 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact.
2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației.
3. (În sintagma)
Comunicații de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicații etc.). [
Var.: (
înv.)
comunicațiúne s. f.] – Din
fr. communication, lat. communicatio, -onis.