compulsare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPULSÁRE, compulsări, s. f. (
Înv.) Acțiunea de
a compulsa. –
V. compulsa.compulsare (Dicționar de neologisme, 1986)COMPULSÁRE s.f. Acțiunea de a compulsa. [<
compulsa].
compulsare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compulsáre (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. compulsắrii; pl. compulsắricompulsare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPULSÁRE, compulsări, s. f. (
Înv.) Acțiunea de
a compulsa. —
V. compulsa.