comporta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPORTÁ, compórt, vb. I.
1. Refl. A avea o anumită conduită.
2. Tranz. A aduce cu sine; a necesita, a cere. – Din
fr. comporter.comporta (Dicționar de neologisme, 1986)COMPORTÁ vb. I. 1. refl. A se purta, a avea o anumită purtare.
2. tr. A aduce cu sine; (
p. ext.) a necesita, a cere. [P.i.
compórt, conj.
-te. / < fr.
comporter, it., lat.
comportare].
comporta (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPORTÁ vb. I. refl. a avea o anumită conduită. II. tr. a aduce cu sine; a necesita, a impune. (< fr.
comporter, lat.
comportare)
comporta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comportá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
compórtă; conj. prez. 3
să compórtecomportà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comportà v.
1. a permite, a autoriza:
acest post comportă mari cheltuieli; 2. a se purta bine, rău.
comporta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPORTÁ, compórt, vb. I.
1. Refl. A avea o anumită conduită.
2. Tranz. A aduce cu sine; a necesita, a cere. — Din
fr. comporter.