comporta - explicat in DEX

comporta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPORTÁ, compórt, vb. I. 1. Refl. A avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine; a necesita, a cere. – Din fr. comporter.

comporta (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPORTÁ vb. I. 1. refl. A se purta, a avea o anumită purtare. 2. tr. A aduce cu sine; (p. ext.) a necesita, a cere. [P.i. compórt, conj. -te. / < fr. comporter, it., lat. comportare].

comporta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPORTÁ vb. I. refl. a avea o anumită conduită. II. tr. a aduce cu sine; a necesita, a impune. (< fr. comporter, lat. comportare)

comporta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comportá (a ~) vb., ind. prez. 3 compórtă; conj. prez. 3 să compórte

comportà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
comportà v. 1. a permite, a autoriza: acest post comportă mari cheltuieli; 2. a se purta bine, rău.

comporta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPORTÁ, compórt, vb. I. 1. Refl. A avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine; a necesita, a cere. — Din fr. comporter.