compleu (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPLÉU s. n. costum compus din două-trei piese asortate; complet (3). (< fr.
complet)
compleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!compléu (costum)
s. n.,
art. compléul; pl. compléuricompleu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPLÉU, compleuri, s. n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate; complet (
3). — Din
fr. complet.