compasiune - explicat in DEX

compasiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPASIÚNE s. f. (Livr.) Milă, compătimire. [Pr.: -si-u-] – Din fr. compassion.

compasiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPASIÚNE s. f. compătimire, milă; comizerație. (<fr. compassion, lat. compassio)

compasiune (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPASIÚNE s.f. Milă, compătimire. [Pron. -si-u-. / cf. fr. compassion, it. compassione].

compasiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*compasiúne f. (lat. compássio, -ónis. V. pasiune). Compătimire, regret p. nenorocirea altuĭa.

compasiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compasiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. compasiúnii

compasiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
compasiune f. compătimire.

compasiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPASIÚNE s. f. Milă, compătimire. [Pr.: -si-u-] — Din fr. compassion.