compas - explicat in DEX

compas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPÁS, compasuri, s. n. 1. Instrument de măsură și de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc, format din două brațe articulate, prevăzute la capete cu un vârf și cu un dispozitiv de desenat (creion, trăgător, cretă etc.). 2. (Rar) Busolă. ◊ Expr. (Fam.) A-și pierde compasul = a se încurca, a se zăpăci. – Din fr. compas.

compas (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPÁS s. n. 1. instrument din două brațe articulare, cu care se trasează linii curbe și se măsoară arcele de cerc. 2. instrument de navigație la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcției de referință nord-sud și pentru determinarea direcției de deplasare. ◊ busolă marină. 3. ~ giroscopic = girodirecțional. (<fr. compas, germ. Kompass)

compas (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPÁS s.n. 1. Instrument cu care se trasează linii curbe și cu care se fac măsurători de distanțe. 2. Busolă. ◊ Cap compas = drum urmat de o navă sau de o aeronavă după busolă. [Pl. -suri, -se. / < fr. compas, it. compasso].

compas (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
compás (compásuri), s. m. – 1. Instrument de măsură și trasare a cercurilor. – 2. (Înv.) Busolă. – 3. (Arg.) Pas, mers. Fr. compas; sensul 2, din germ. Kompass (DAR).

compas (Dicționaru limbii românești, 1939)
*compás n., pl. urĭ (fr. compas, d. compasser. V. compasez). Un instrument de matematică compus din doĭ cracĭ și întrebuințat la tras liniĭ curbe și la măsurat distanțele pe hîrtie. V. perghel.

compas (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compás s. n., pl. compásuri

compas (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
compas m. instrument compus din două brațe servind a descrie cercuri și a măsura lungimi.

compas (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPÁS, compasuri, s. n. 1. Instrument de măsură și de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc, format din două brațe articulate, prevăzute la capete cu un vârf și cu un dispozitiv de desenat (creion, trăgător, cretă etc.). 2. (Rar) Busolă. ◊ Expr. (Fam.) A-și pierde compasul = a se încurca, a se zăpăci. — Din fr. compas.