compatibil - explicat in DEX

compatibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPATÍBIL, -Ă, compatibili, -e, adj. Care se poate împăca cu altceva, care poate sta împreună sau poate exista simultan cu altceva; corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o funcție, o profesiune) Care poate fi exercitat simultan cu altceva. ♦ (Despre un sistem de ecuații) Care admite (aceleași) soluții. – Din fr. compatible.

compatibil (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPATÍBIL, -Ă adj. 1. Care poate exista împreună cu altcineva, care se împacă cu ceva (într-o anumită situație); corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o calitate, o funcție, o profesiune) Care se poate exercita simultan cu altceva. 2. (Despre un sistem de ecuații) Care admite soluții. [Cf. fr. compatible, it. compatibile].

compatibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPATÍBIL, -Ă adj. 1. care se împacă sau care poate exista împreună cu altceva; corespunzător, potrivit. ◊ (despre o funcție, o calitate) care se poate exercita simultan cu altceva. 2. (mat.; despre un sistem de ecuații) care admite (aceleași) soluții. 3. (inform.; despre două limbaje sau materiale) care poate schimba informațiile fără intermediar. (< fr. compatible)

compatibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*compatíbil, -ă adj. (fr. compatible, d. lat. com-, împreună, și patibilis, suportabil; compassibilis, compătimitor. V. pasibil, pățesc). Care poate exista la un loc cu altu: caractere, funcțiunĭ compatibile.

compatibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compatíbil adj. m., pl. compatíbili; f. compatíbilă, pl. compatíbile

compatibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
compatibil a. 1. care poate exista sau a se acorda cu altul; 2. care poate fi exercitat în acelaș timp cu altceva: funcțiuni compatibile.

compatibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPATÍBIL, -Ă, compatibili, -e, adj. Care se poate împăca cu altceva, care poate sta împreună sau poate exista simultan cu altceva; corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o funcție, o profesie) Care poate fi exercitat simultan cu altceva. ♦ (Despre un sistem de ecuații) Care admite (aceleași) soluții. — Din fr. compatible.