compartimentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPARTIMENTÁRE, compartimentări, s. f. Faptul de
a compartimenta. –
V. compartimenta.compartimentare (Dicționar de neologisme, 1986)COMPARTIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a compartimenta și rezultatul ei. [<
compartimenta].
compartimentare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compartimentáre s. f.,
g.-d. art. compartimentắrii; pl. compartimentắricompartimentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPARTIMENTÁRE, compartimentări, s. f. Faptul de
a compartimenta. —
V. compartimenta.