compartimentaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPARTIMENTÁJ, compartimentaje, s. n. (Rar) (Mod de) împărțire în compartimente. – Din
fr. compartimentage.compartimentaj (Dicționar de neologisme, 1986)COMPARTIMENTÁJ s.n. Faptul de a compartimenta; compartimentare; serie de compartimente. [< fr.
compartimentage].
compartimentaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPARTIMENTÁJ s. n. compartimentare. (<fr.
compartimentage)
compartimentaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compartimentáj (rar)
s. n.,
pl. compartimentájecompartimentaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPARTIMENTÁJ, compartimentaje, s. n. (Rar) (Mod de) împărțire în compartimente. — Din
fr. compartimentage.