compartiment - explicat in DEX

compartiment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPARTIMÉNT, compartimente, s. n. 1. Despărțitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc. ♦ Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate) într-o întreprindere, într-o instituție etc. – Din fr. compartiment.

compartiment (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPARTIMÉNT s.n. 1. Parte dintr-un spațiu împărțit în mai multe subunități, separată cu pereți despărțitori etc.; despărțitură. ♦ Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate). [Pl. -te. / cf. fr. compartiment, it. compartimento].

compartiment (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPARTIMÉNT s. n. 1. încăpere dintr-un spațiu împărțit în mai multe subunități, separată cu pereți despărțitori etc. ◊ diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. sferă, sector, domeniu (de activitate). (< fr. compartiment)

compartiment (Dicționaru limbii românești, 1939)
*compartimént n., pl. e (fr. compartiment, d. it. compartimento, care vine d. compartire, a împărți. V. a- și de-partament). Despărțitură (de dulap, de vagon, de casă ș. a.), încăpere.

compartiment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compartimént s. n., pl. compartiménte

compartiment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
compartiment n. 1. orice încăpere îngrădită; 2. diviziunea unui vagon.

compartiment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPARTIMÉNT, compartimente, s. n. 1. Despărțitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc. ♦ Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate) într-o întreprindere, într-o instituție etc. — Din fr. compartiment.