comparator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPARATÓR, comparatoare, s. n. Instrument de măsură format dintr-un șurub micrometric și două microscoape, care servește la măsurarea distanței dintre două puncte sau dintre două repere. – Din
fr. comparateur.comparator (Dicționar de neologisme, 1986)COMPARATÓR, -OÁRE adj. Care face o comparație, care determină o comparație. //
s.n. Aparat care servește la determinarea lungimilor, a distanței dintre două puncte sau dintre două repere. ♦ Instrument care servește la compararea riglelor divizate. ♦ Circuit care permite compararea a două informații care intră în calculatorul electronic. [Cf. fr.
comparateur].
comparator (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPARATÓR s. n. 1. instrument de măsurat pentru compararea a două mărimi sau a dimensiunilor unor piese față de aceea a unui etalon.
2. aparat pentru măsurarea defazajului și a raportului dintre amplitudinile a două tensiuni sinusoidale.
3. circuit care permite compararea a două informații intrate în calculatorul electronic.
4. segment al sistemului nervos central care compară efectul obținut cu forma optimă a acțiunii. (<fr.
comparateur)
comparator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comparatór s. n.,
pl. comparatoárecomparator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPARATÓR, comparatoare, s. n. Instrument de măsură format dintr-un șurub micrometric și două microscoape, care servește la măsurarea distanței dintre două puncte sau dintre două repere. — Din
fr. comparateur.