comparație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPARÁȚIE, comparații, s. f. 1. Examinare a două sau a mai multor lucruri, ființe sau fenomene, făcută cu scopul de a se stabili asemănările și deosebirile dintre ele. ◊
Grad de comparație = formă pe care o ia adjectivul și unele categorii de adverbe pentru a arăta măsura mai mică sau mai mare în care un substantiv sau un verb posedă însușirea sau caracteristica exprimată de acel adjectiv sau adverb.
Termen de comparație = cuvânt, expresie sau noțiune care servește pentru a compara ceva. ◊
Expr. În comparație cu... = comparativ, față de...
A nu suferi comparație = a fi mai presus de orice alt obiect sau ființă cu care ar putea fi comparat.
2. Figură de stil care constă în alăturarea a două obiecte, persoane, acțiuni etc. pe baza unor însușiri comune. [
Var.: (
înv.)
comparațiúne s. f.] – Din
lat. comparatio, -onis.comparație (Dicționar de neologisme, 1986)COMPARÁȚIE s.f. 1. Alăturare a mai multor lucruri, ființe, evenimente, fenomene pentru a stabili asemănări sau deosebiri între ele; asemănare, comparare. ♦ Forme ale adjectivului și ale adverbului care indică un anumit grad al însușirii, al caracteristicii denumite de adjectivul sau de adverbul respectiv. ◊
Termen de comparație = expresie, idee care servește pentru a compara ceva.
2. Alăturare a două lucruri, persoane etc. pe baza unor trăsături sau a unor însușiri comune. [Gen.
-iei, var.
comparațiune s.f. / cf. lat.
comparatio, it.
comparazione].
comparație (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPARÁȚIE s. f. 1. stabilire a asemănărilor și deosebirilor dintre lucruri, ființe, idei; comparare. 2. categorie gramaticală a adjectivului și adverbului, prin care se evidențiază un anumit grad al însușirii. ♦ termen de ~ = expresie, idee care servește pentru a compara ceva. 3. figură de stil constând în relevarea raportului de asemănare dintre două lucruri, persoane sau acțiuni. (< lat.
comparatio, după fr.
comparaison)
comparație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comparáție (-ți-e) s. f.,
art. comparáția (-ți-a), g.-d. art. comparáției; pl. comparáții, art. comparáțiile (-ți-i-)comparație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPARÁȚIE, comparații, s. f. 1. Examinare a două sau a mai multor lucruri, ființe sau fenomene, făcută cu scopul de a se stabili asemănările și deosebirile dintre ele. ◊
Grad de comparație = formă pe care o ia adjectivul și unele categorii de adverbe pentru a arăta măsura mai mică sau mai mare în care im substantiv sau un verb posedă însușirea sau caracteristica exprimată de acel adjectiv sau adverb.
Termen de comparație = cuvânt, expresie sau noțiune care servește pentru a compara ceva. ◊
Expr. În comparație cu... = comparativ, față de...
A nu suferi comparație = a fi mai presus de orice alt obiect sau ființă cu care ar putea fi comparat.
2. Procedeu stilistic de asociere a doi termeni (obiecte, personaje, acțiuni), pe baza însușirilor comune, în vederea reliefării însușirilor primului termen. [
Var.: (
înv.)
comparațiúne s. f.] —
Din lat. comparatio, -onis.