compătimi - explicat in DEX

compătimi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPĂTIMÍ, compătimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2. Intranz. (Înv.) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva. – Con¹- + pătimi (după fr. compatir).

compătimi (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPĂTIMÍ vb. IV. 1. tr. A avea sau a manifesta milă față de suferințele sau de nenorocirea cuiva. 2. intr. (Înv.) A suferi împreună cu cineva, a participa la suferința cuiva. [< con- + pătimi, după fr. compatir].

compătimi (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPĂTIMÍ vb. tr. a avea, a manifesta milă față de suferințele sau de nenorocirea cuiva; a compasiona. (după fr. compatir)

compătimi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compătimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compătimésc, imperf. 3 sg. compătimeá; conj. prez. 3 să compătimeáscă

compătimi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPĂTIMÍ, compătimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2. Intranz. (Înv.) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva. — Con¹- + pătimi (după fr. compatir).

compătimì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
compătimì v. a fi atins de compătimire pentru nenorocirile altuia.