compact - explicat in DEX



compact (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPÁCT, -Ă, compacți, -te, adj. 1. Care se compune din particule strâns legate între ele; îndesat, dens. ◊ Caractere compacte = litere de tipar groase și negre; aldine. ♦ (Despre o mulțime, un grup de oameni etc.) Numeros și des. 2. Fig. (Despre noapte, întuneric etc.) În care nu străbate nici o rază de lumină; întunecos. – Din fr. compact, lat. compactus.

compact (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPÁCT s.n. Numele unor anumite convenții făcute cu papa (mai ales pentru repartizarea beneficiilor) sau al unor acte care emanau de la papă. [< lat. compactus, fr. compact].

compact (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPÁCT, -Ă adj. 1. În formă de masă bine închegată; îndesat, dens, numeros și des. ◊ (Poligr.) Caractere compacte = litere aldine. 2. (Fig.) Întunecat, întunecos. [< fr. compact, cf. lat. compactus].

compact (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPÁCT1 s. n. numele unor anumite convenții cu papa (pentru repartizarea beneficiilor) sau al unor acte care emanau de la acesta. (<lat. compactus, fr. compact)

compact (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPACT2 s. n. pudrieră. (<engl. compact)

compact (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPÁCT3, -Ă adj. 1. îndesat, dens. ♦ (despre fard) care reunește calitățile fondului de ten și ale pudrei ce îl constituie. ♦ (poligr.) caractere compacte = litere aldine. 2. (fig.) întunecat, întunecos. 3. (mat.) mulțime compactă = mulțime care conține punctele ei aderente; interval compact = interval închis. (<fr. compact, lat. compactus)

compact
COMPÁCT, -Ă, compácți, -te, adj. ~ 3. (Mat.) Care se referă la un spațiu topologic și, în special, la un spațiu metric, cu proprietatea că, pentru orice reuniune de mulțimi deschise care îl conține, există o reuniune de submulțimi ale mulțimilor date, cu un număr finit de elemente, și care de asemenea îl conține. [MW]

compact (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COMPÁCT, -Ă (‹ fr., lat.) adj. 1. Care se compune din particule strîns legate între ele; îndesat, dens; fără goluri. ◊ (POLIGR.) Caractere compacte = litere aldine. ♦ (Despre un grup de oameni, o mulțime etc.) Numeros și des. 2. Fig. (Despre noapte, întuneric) Întunecat, întunecos. 3. (MAT.) Mulțime c. = mulțime care conține punctele ei aderente. ◊ Interval c. = interval închis.

compact (Dicționaru limbii românești, 1939)
*compáct, -ă adj. (lat. com-pactus, d. com-pingere, a uni, a împinge violent. V. împing). Dens, îndesat, fără elemente străine: un strat compact de cărbunĭ, Româniĭ îs compacțĭ în Dacia. Adv. În mod compact.

compact (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compáct adj. m., pl. compácți; f. compáctă, pl. compácte