comisoaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMISOÁIE, comisoaie, s. f. (
Înv.) Soție de comis. –
Comis +
suf. -oaie.comisoaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comisoáie (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. comisoáiei; pl. comisoáiecomisoaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMISOÁIE, comisoaie, s. f. (
Înv.) Soție de comis. —
Comis +
suf. -oaie.comisoaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)comisoáĭe f., pl. tot așa. Soție de comis.