comediant - explicat in DEX

comediant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMEDIÁNT, -Ă, comedianți, -te, s. m. și f. 1. (Înv.) Comedian. ♦ Actor sau actriță de circ, de bâlci; saltimbanc. ♦ Actor sau actrița fără talent. 2. Fig. Persoană prefăcută, fățarnică, ipocrită; șarlatan. [Pr.: -di-ant] – Din germ. Komödiant, it. commediante.

comediant (Dicționar de neologisme, 1986)
COMEDIÁNT, -Ă s.m. și f. (Rar) Actor de comedie (mai ales) de circ, de bâlci. V. saltimbanc. ♦ (Fig.) Scamator. ♦ Om prefăcut, șarlatan. [Pron. -di-ant. / < it. commediante, germ. Komödiant].

comediant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMEDIÁNT, -Ă s. m. f. 1. actor de circ, de bâlci. 2. (fig.) om prefăcut, șarlatan. (< it. commediante, germ. Komödiant)

comediant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*comediánt, -ă s. (it. commediante). Ghiduș, scamator, saltimbanc, pehlivan, bufon. Fig. Actor, șarlatan. – Pop. comedianț (cp. cu paĭanț). V. comic.

comediant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comediánt (-di-ant) s. m., pl. comediánți

comediant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
comediant m. 1. cel ce joacă comedia ca profesiune; 2. jucăuș, scamator, pehlivan; 3. fig. ipocrit, șarlatan.

comediant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMEDIÁNT, -Ă, comedianți, -te, s. m. și f. 1. (Înv.) Comedian. ♦ Actor sau actriță de circ, de bâlci; saltimbanc. ♦ Actor sau actriță fără talent. 2. Fig. Persoană prefăcută, fățarnică, ipocrită; șarlatan. [Pr.: -di-ant] — Din germ. Komödiant, it. commediante.