combustie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMBÚSTIE, combustii, s. f. Ardere. – Din
fr. combustion, lat. combustio.combustie (Dicționar de neologisme, 1986)COMBÚSTIE s.f. Ardere. [Gen.
-iei, var.
combustiune s.f. / cf. fr.
combustion, it.
combustione, lat.
combustio].
combustie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMBÚSTIE s. f. 1. ardere. 2. (fig.) efervescență, tumult. (
combustie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)combústie (-ti-e) s. f.,
art. combústia (-ti-a), g.-d. art. combústiei; pl. combústii, art. combústiile (-ti-i-)combustie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMBÚSTIE, combustii, s. f. Ardere. — Din
fr. combustion, lat. combustio.