combinatorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMBINATÓRIE, combinatorii, adj. (În sintagma)
Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. – Din
fr. combinatoire.combinatorie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMBINATÓRIE adj. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările;
logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale. (
combinatorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)combinatórie (-ri-e) adj. f.,
pl. combinatóriicombinatorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMBINATÓRIE, combinatorii, adj. (În sintagma)
Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. — Din
fr. combinatoire.