combinator - explicat in DEX

combinator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMBINATÓR, -OÁRE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.

combinator (Dicționar de neologisme, 1986)
COMBINATÓR, -OÁRE adj. Combinatoriu. // s.n. Mecanism care combină circuitele unui motor, ale unui aparat etc. [Pl. -oare. / cf. fr. combinateur].

combinator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMBINATÓR s. n. mecanism care combină circuitele unui motor, aparat etc. (

combinator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
combinatór¹ adj. m., pl. combinatóri; f. sg. și pl. combinatoáre

combinator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
combinatór² s. n., pl. combinatoáre

combinator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMBINATÓR, -OÁRE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. — Din rus. kombinator, fr. combinateur.