comandità - explicat in DEX

comandita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMANDITÁ, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

comandita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMANDITÁ vb. tr. a furniza fonduri în comandită. (

comandita (Dicționar de neologisme, 1986)
COMANDITÁ vb. I. tr. A furniza, a împrumuta fonduri în comandită unei întreprinderi comerciale, industriale etc. [< fr. commanditer].

comandita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comanditá (a ~) vb., ind. prez. 3 comanditeáză

comandita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMANDITÁ, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o societate comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. — Din fr. commanditer.

comandità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
comandità v. a procura fondurile necesare unei întreprinderi comerciale, fără a lua parte la gestiunea ei.