comandir - explicat in DEX

comandir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMANDÍR, comandiri, s. m. (Înv.) Comandant. – Din rus. komandir.

comandir (Dicționaru limbii românești, 1939)
*comandír m. (rus. komandir, d. fr. commandeur, comandor). Vechĭ. Comandant. Azĭ. Pop. Comandant de gardiștĭ, tist.

comandir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comandír (înv.) s. m., pl. comandíri

comandir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
comandir m. comandant (învechit): Tudor Vladimirescu fu comandir de panduri. [Rus. COMANDIRŬ].

comandir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMANDÍR, comandiri, s. m. (Înv.) Comandant. — Din rus. komandir.