comanditar - explicat in DEX

comanditar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.

comanditar (Dicționar de neologisme, 1986)
COMANDITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care comanditează, care finanțează; împrumutător în comandită. [< fr. commanditaire].

comanditar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMANDITÁR, -Ă adj., s. m. f. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. (

comanditar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COMANDITÁR (‹ fr.) s. m. (EC.) Membru asociat al unei societăți comerciale care răspunde pentru îndeplinirea obligațiilor sociale ale societății numai pînă la concurența aportului său (în cazul societăților în comandită simplă) și numai prin plata acțiunilor sale (în cazul societăților în comandită pe acțiuni).

comanditar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*comanditár m. (fr. commanditaire). Com. Cel ce depune fondurĭ într´o societate în comandită.

comanditar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comanditár s. m., pl. comanditári

comanditar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
comanditar m. cel ce depune fonduri într’o societate în comandită.

comanditar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. — Din fr. commanditaire.