comandatură - explicat in DEX

comandatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMANDATÚRĂ, comandaturi, s. f. Comandament al trupelor germane de ocupație. – Din germ. Kommandatur.

comandatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMANDATÚRĂ s. f. comandament (al trupelor germane de ocupație). (

comandatură (Dicționar de neologisme, 1986)
COMANDATÚRĂ s.f. Comandament (al trupelor germane de ocupație). [Pl. -ri. / < germ. Kommandatur].

comandatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comandatúră s. f., g.-d. art. comandatúrii; pl. comandatúri

comandatură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
comandatură f. (în timpul ocupației nemțești) guvern militar al unui oraș ocupat de Nemți.

comandatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMANDATÚRĂ, comandaturi, s. f. Comandament al trupelor germane de ocupație. — Din germ. Kommandatur.