colorimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLORIMETRÍE s. f. 1. Determinare a concentrației unei soluții colorate.
2. Metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. – Din
fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie.colorimetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLORIMETRÍE s. f. 1. metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. 2. măsurare a intensității colorației lichidelor. 3. știință care studiază determinarea și clasificarea culorilor. (<fr.
colorimétrie, germ.
Kolorimetrie)
colorimetrie (Dicționar de neologisme, 1986)COLORIMETRÍE s.f. Metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. [Gen.
-iei. / < fr.
colorimétrie].
colorimetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colorimetríe (-me-tri-) s. f.,
art. colorimetría, g.-d. colorimetríi, art. colorimetríeicolorimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLORIMETRÍE s. f. 1. Determinare a concentrației unei soluții colorate.
2. Metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. — Din
fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie.