colofoniu - explicat in DEX

colofoniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLOFÓNIU s.n. Substanță rășinoasă obținută prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. (din germ. Kolophonium, ngr. kolofónion)

colofoniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLOFÓNIU s. n. Reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz. – Din ngr. kolofónion, germ. Kolophonium.

colofoniu (Dicționar de neologisme, 1986)
COLOFÓNIU¹ s.n. v. colofon.

colofoniu (Dicționar de neologisme, 1986)
COLOFÓNIU² s.n. Produs obținut prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. [Pron. -niu. / < germ. Kolophonium].

colofoniu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COLOFÓNIU (‹ ngr., germ.) s. n. 1. Rășină compusă din acizi rezinici și rezine, obținută ca reziduu la distilarea cu abur a rășinii de conifere; folosit în ind. hîrtiei, a lacurilor, a cauciucului; se aplică pulverizat pe părul arcușului instrumentelor muzicale cu coarde; sacîz. 2. (BIBL.) Însemnare la sfîrșitul unei cărți, în epoca introducerii tiparului (sec. 15-16), cuprinzînd detalii asupra tipografului, datei și locului unde a lucrat, asupra autorului și titlului cărții.

colofoniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colofóniu (sacâz) [niu pron. nyu] s. n., art. colofóniul

colofoniu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colofoniu n. sacâz, un fel de rășină cu care muzicanții freacă coardele sau perii dela arcușul vioarei.

colofoniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLOFÓNIU s. n. Reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz. — Din ngr. kolofónion, germ. Kolophonium.

colofoniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*colofóniŭ n. (germ. kolophonium, d. lat. kolophónia [subînț. resina, rășină]; vgr. kolophonia, d. Colofon, un oraș în Asia Mică, de unde se aducea rășină; it. colofonia, fr. colophane). Un fel de rășină galbenă, solidă și translucidă, numită ob. sacîz. (E rămășiță de la destilarea terebentineĭ; servește la frecat arcușurile viorilor ca să nu alunece pe coarde). V. pin 1, chihlimbar.