colofon - explicat in DEX

colofon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLOFÓN, colofoane, s. n. (Rar) Notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu. – Din fr. colophon.

colofon (Dicționar de neologisme, 1986)
COLOFÓN s.n. Însemnare la sfârșitul unei cărți în epoca manuscriselor și incunabulelor, cuprinzând date privind tipograful, locul unde a lucrat, autorul și titlul lucrării. ♦ (Rar) Notiță grafică la sfârșitul unei cărți prin care se anunță date în legătură cu editarea și tipărirea cărții. [Var. colofoniu s.n. / < lat. colophon, gr. kolophon].

colofon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLOFÓN s. n. însemnare la sfârșitul unei cărți în epoca manuscriselor și a incunabulelor, date privind tipograful, data și locul unde e lucrat, autorul și titlul lucrării. (<fr., lat. colophon, gr. kolophon)

colofon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!colofón (însemnare) (livr.) s. n., pl. colofoáne

colofon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLOFÓN, colofoane, s. n. (Livr.) Notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu. — Din fr. colophon.