colografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLOGRAFÍE s. f. Procedeu de tipărire la care clișeul imprimabil este preparat pe o placă de sticlă. – Din
fr. colographie.colografie (Dicționar de neologisme, 1986)COLOGRAFÍE s.f. (
Poligr.) Procedeu de tipărire la care prepararea clișeului se face pe o placă de sticlă; fototipie. [Gen.
-iei. / < fr.
collographie].
colografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLOGRAFÍE s. f. procedeu de tipărire în care prepararea clișeului se face pe o placă de sticlă. (<fr.
collographie)
colografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colografíe (-lo-gra-) s. f.,
art. colografía, g.-d. colografíi, art. colografíeicolografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLOGRAFÍE s. f. Procedeu de tipărire la care clișeul imprimabil este preparat pe o placă de sticlă. — Din
fr. colographie.