colofoniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLOFÓNIU s.n. Substanță rășinoasă obținută prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. (din germ.
Kolophonium, ngr.
kolofónion)
colofoniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLOFÓNIU s. n. Reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz. – Din
ngr. kolofónion, germ. Kolophonium.colofoniu (Dicționar de neologisme, 1986)COLOFÓNIU1 s.n. v.
colofon.
colofoniu (Dicționar de neologisme, 1986)COLOFÓNIU2 s.n. Produs obținut prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. [Pron.
-niu. / < germ.
Kolophonium].
colofoniu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)COLOFÓNIU (‹
ngr.,
germ.)
s. n. 1. Rășină compusă din acizi rezinici și rezine, obținută ca reziduu la distilarea cu abur a rășinii de conifere; folosit în
ind. hîrtiei, a lacurilor, a cauciucului; se aplică pulverizat pe părul arcușului instrumentelor muzicale cu coarde; sacîz.
2. (
BIBL.) Însemnare la sfîrșitul unei cărți, în epoca introducerii tiparului (
sec. 15-16), cuprinzînd detalii asupra tipografului, datei și locului unde a lucrat, asupra autorului și titlului cărții.
colofoniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colofóniu (sacâz) [
niu pron. nyu]
s. n.,
art. colofóniulcolofoniu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colofoniu n. sacâz, un fel de rășină cu care muzicanții freacă coardele sau perii dela arcușul vioarei.
colofoniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLOFÓNIU s. n. Reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz. — Din
ngr. kolofónion, germ. Kolophonium.colofoniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*colofóniŭ n. (germ.
kolophonium, d. lat.
kolophónia [subînț.
resina, rășină]; vgr.
kolophonia, d.
Colofon, un oraș în Asia Mică, de unde se aducea rășină; it.
colofonia, fr.
colophane). Un fel de rășină galbenă, solidă și translucidă, numită ob.
sacîz. (E rămășiță de la destilarea terebentineĭ; servește la frecat arcușurile viorilor ca să nu alunece pe coarde). V.
pin 1, chihlimbar.