colocatar - explicat in DEX

colocatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLOCATÁR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire.

colocatar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLOCATÁR, -Ă s. m. f. persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. (<fr. colocataire)

colocatar (Dicționar de neologisme, 1986)
COLOCATÁR s.m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. [Cf. fr. colocataire].

colocatar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colocatár s. m., pl. colocatári

colocatar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLOCATÁR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. — Din fr. colocataire.