colocazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLOCÁZIE, colocazii, s. f. Plantă tropicală cu frunze foarte mari, cu rizomul bogat în feculă, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (
Colocasia antiquorum) – Din
lat. Colocasia [antiquorum], numele științific al plantei.
colocazie (Dicționar de neologisme, 1986)COLOCÁZIE s.f. Plantă tropicală cu rizomul bogat în feculă, cultivată mai ales în Polinezia. [Gen.
-iei. / < fr.
colocasia, cf. gr.
kolokasia].
colocazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLOCÁZIE s. f. plantă tropicală din familia aracee, cu rizomul bogat în feculă, la noi, plantă ornamentală de interior. (<lat., fr.
colocasia)
colocazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLOCÁZIE, colocazii, s. f. Plantă tropicală cu frunze foarte mari, cu rizomul bogat în feculă, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior
(Colocasia antiquorum) —
Din lat. Colocasia [antiquorum], denumirea științifică a plantei.