colită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLÍTĂ, colite, s. f. Inflamare acută sau cronică a colonului
4, manifestată prin dureri abdominale și tulburări digestive. – Din
fr. colite.colită (Dicționar de neologisme, 1986)COLÍTĂ s.f. Inflamație a colonului
1 [în DN], care dă naștere la tulburări digestive. [< fr.
colite, cf. gr.
kolon – intestin].
colită (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLÍTĂ1 s. f. inflamație a colonului
3. (<fr.
collite)
colită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)COLÍTĂ (‹
fr.; {s}
gr. kolon „colon”)
s. f. (
MED.) Inflamație acută sau cronică a colonului, rezultat al unor infecții sau datorită unui regim alimentar inadecvat, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree. =
C. ulcerantă, formă gravă de
c. caracterizată prin apariția de ulcerații pe mucoasa colonului.
colită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colítă s. f.,
g.-d. art. colítei; pl. colítecolită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLÍTĂ, colite, s. f. Inflamație acută sau cronică a colonului
4, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree. — Din
fr. colite.