colindător - explicat in DEX

colindător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLINDĂTÓR, -OÁRE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + suf. -ător.

colindător (Dicționaru limbii românești, 1939)
colindătór m. Băĭat care umblă cu colinda.

colindător (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
colindătór, -i, s.m. – Persoană care colindă. – Din colinda + -tor.

colindător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colindătór s. m., pl. colindătóri

colindător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colindător m. cel ce colindă.

colindător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLINDĂTÓR, -OÁRE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). — Colinda + suf. -ător.