colindare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COLINDÁRE,colindări, s. f. Acțiunea de a colinda. – V. colinda.
colindare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) colindáre s. f., g.-d. art. colindắrii; pl. colindắri
colindare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COLINDÁRE,colindări, s. f. Acțiunea de a colinda. — V. colinda.