colind - explicat in DEX

colind (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLÍND, colinde, s. n. Faptul de a colinda. 1. Obiceiul de a colinda. 2. Cântec tradițional cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulți cu prilejul sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou; colindă. 3. Umblet din loc în loc, întrerupt de popasuri. – Din colinda (derivat regresiv).

colind (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) colínd n., pl. urĭ și e. Colindă.

colind (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) colínd, a -á v. intr. și tr. (d. colindă). Umblu din casă´n casă cîntînd colinda. Fig. Umblu rătăcind, cutreĭer, străbat multe locurĭ: am colindat toată țara. V. horhăĭ, obîrcîĭ.

colind (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!colínd¹ (colindat) s. n.

colind (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colínd²/colíndă (cântec) s. n./s. f., pl. colínde

colind (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLÍND, colinde, s. n. 1. Faptul de a colinda; obiceiul de a colinda. 2. Vechi cântec popular românesc cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulți cu prilejul sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou; colindă. 3. Perindare din loc în loc, întreruptă de popasuri. — Din colinda (derivat regresiv).