colinda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLINDÁ, colínd, vb. I.
Intranz. 1. A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde.
2. A umbla de colo până colo, dintr-un loc în altul. ♦
Tranz. A străbate, a cutreiera, a bate un drum. – Din
colindă.colinda (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)colindá, colind, (corinda), vb. intranz. – A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde. – Din colindă.
colinda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colindá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
colíndăcolindà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colindà v.
1. a merge din casă în casă cântând colinde;
2. a porni din loc în loc, a străbate în toate direcțiunile (sens generalizat):
sate, orașe am colindat POP.;
3. fig. a apare în treacăt:
în jur parcă’mi colindă dulci și mândre primăveri EM. [Abstras din
colindă].
colinda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLINDÁ, colind, vb. I.
Intranz. 1. A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde.
2. A umbla de colo până colo, dintr-un loc în altul. ♦
Tranz. A străbate, a cutreiera, a bate un drum. — Din
colindă.