colin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLÍN, colini, s. m. (
Reg.) Cracă sau ramificație a tulpinii unui copac, crescută din rădăcină. –
Et. nec.colin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colín (cracă) (
reg.)
s. m.,
pl. colínicolin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLÍN, colini, s. m. (
Reg.) Cracă sau ramificație a tulpinii unui copac, crescută din rădăcină. —
Et. nec.