colibaș - explicat in DEX

colibaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLIBÁȘ, colibași, s. m. 1. (Înv.; la pl.) Categorie de țărani dependenți; (și la sg.) țăran din această categorie. 2. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. – Colibă + suf. -aș.

colibaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
colibáș m. Care locuĭește într´o căsuță de aspectu uneĭ colibe, ca uniĭ țăranĭ odinioară: mojiciĭ sînt cariĭ lăcuĭesc preîn locure osebite și pustiĭ, cariĭ se cheamă veneticĭ saŭ colibașĭ (Prav. MB.); veciniĭ eraŭ la început colibașĭ și datoreaŭ boĭeruluĭ clacă (Iorga, Ist. Arm. Rom. 1, 59). Sfîntu Ĭon Colibașu, un sfînt sărbat [!] la 15 Ĭan.

colibaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colibáș (rar) s. m., pl. colibáși

colibaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colibaș m. pustnic care locuiește într’o colibă: Sf. Ioan Colibașul (serbat la 15 Ianuarie).

colibaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLIBÁȘ, colibași, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească; la pl.) Categorie de țărani dependenți; (și la sg.) țăran din această categorie. 2. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. — Colibă + suf. -aș.