colibacil - explicat in DEX

colibacil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLIBACÍL, colibacili, s. m. Specie de microorganisme prezente în mod normal în intestinul uman, putând, uneori, să invadeze și alte regiuni ale corpului, devenind patogene. – Din fr. colibacille.

colibacil (Dicționar de neologisme, 1986)
COLIBACÍL s.m. Bacil care trăiește în aparatul digestiv și care poate deveni patogen în anumite cazuri. [< fr. colibacille].

colibacil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLIBACÍL s. m. bacil în intestinul gros, care degradează proteinele și glucidele și care poate deveni patogen în anumite cazuri. (< fr. colibacille)

colibacil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colibacíl s. m., pl. colibacíli

colibacil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLIBACÍL, colibacili, s. m. Bacterie prezentă, în mod normal, în intestinul gros la om și la animale, putând invada, în stări patologice, și alte organe. — Din fr. colibacille.