coleoriză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLEORÍZĂ, coleorize, s. f. Organ membranos, în formă de sac sau de degetar, care acoperă radicula embrionului la unele plante monocotiledonate. [
Pr.:
-le-o-] – Din
fr. coléorise.coleoriză (Dicționar de neologisme, 1986)COLEORÍZĂ s.f. (
Bot.) Organ membranos în formă de sac, care acoperă radicula embrionului la unele monocotiledonate. [Pron.
-le-o-. / < fr.
coléorhize, cf. gr.
koleos – teacă,
rhiza – rădăcină].
coleoriză (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLEORÍZĂ s. f. țesut protector, în formă de teacă, de la vârful radiculei unor monocotiledonate. (< fr.
coléorhise)
coleoriză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coleoríză (-le-o-) s. f.,
g.-d. art. coleorízei; pl. coleorízecoleoriză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLEORÍZĂ, coleorize, s. f. Organ membranos, în fonnă de sac sau de degetar, care acoperă radicula embrionului la unele plante monocotiledonate. [
Pr.:
-le-o-] — Din
fr. coléorise.