coledoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLÉDOC adj. (
Anat.; în sintagma)
Canal coledoc (și substantivat
n.) = canal prin care se varsă fierea în duoden. – Din
fr. cholédoque, lat. choledochus.coledoc (Dicționar de neologisme, 1986)COLEDÓC adj.n. Canal coledoc (și
s.n.) = canal prin care se varsă bila în duoden. [< fr.
cholédoque, cf. gr.
chole – fiere,
dochos – care poate conține].
coledoc (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLEDÓC1 adj. canal ~ (și s. n.) = canal prin care se varsă bila în duoden. (< fr.
cholédoque)
coledoc (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLEDOC2(O)- elem. „canalul coledoc”. (< fr.
cholédoch/o/, cf.
lat. choledochus, gr.
kholedokhos, care conține fiere)
coledoc (Dicționaru limbii românești, 1939)*coledóc n. (vgr.
holedóhos, d.
holé, fĭere, și
déhomai, primesc. V.
melan-colie, sin-ec-docă).
Anat. Un canal pin [!] care se duce fĭerea în duoden.
coledoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!coledóc1 adj. m.coledoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!coledóc2 s. n.,
pl. coledócuricoledoc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLEDÓC, (
1)
coledocuri, s. n.,
adj. 1. S. n. Canal musculos, lung de aproape 8 cm, prin care se varsă bila în duoden.
2. Adj. Care se referă la coledoc (1).
Canal coledoc. — Din
fr. cholédoque, lat. choledochus.