colector - explicat in DEX

colector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLECTÓR, -OÁRE, colectori, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) În care se adună, se colectează gaze sau lichide. 2. S. n. Încăpere, recipient sau conductă pentru adunarea și conducerea lichidelor sau a gazelor în diferite sisteme tehnice. 3. S. n. Organ al rotorului unor mașini electrice, care schimbă legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. S. m. Persoană care strânge sau achiziționează de la producători mărfuri, produse etc. – Din fr. collecteur.

colector (Dicționar de neologisme, 1986)
COLECTÓR, -OÁRE adj. Care colectează fluide. // s.n. 1. Încăpere, recipient sau conductă pentru acumularea (temporară a) materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. Organ al rotorului unor mașini electrice având rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 3. Substanță organică folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă. // s.m. și f. Achizitor de mărfuri, de produse etc. pentru stat, pentru o anumită instituție etc. [Cf. fr. collecteur].

colector (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLECTÓR¹ s. n. regiune a unui tranzistor având funcția de a colecta curentul principal. (< engl. collector, fr. collecteur)

colector (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLECTÓR², -OÁRE I. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide. II. s. n. 1. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând. 3. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă. III. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc. (< fr. collecteur)

colector (Dicționaru limbii românești, 1939)
*colectór, -oáre adj. (lat. collector, care culege, d. colligere, a culege). Care adună (primește, întrunește): canal colector. S. m. Acela care primește cotizațiunile saŭ taxele (p. o loterie ș. a.), acela care vinde bilete de loterie. S. n., pl. oáre. Aparatu pe care-l freacă măturile unuĭ dinam ca să producă curentu electric.

colector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colectór¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. colectóri; adj. f., s. f. sg. și pl. colectoáre

colector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colectór² (obiect) s. n., pl. colectoáre

colector (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colector m. cel ce reunește sau culege.

colector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLECTÓR, -OÁRE, colectori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) În care se adună, se colectează gaze sau lichide. 2. S. n. Încăpere, recipient sau conductă pentru adunarea și conducerea lichidelor sau a gazelor în diferite sisteme tehnice. 3. S. n. Organ al rotorului unor mașini electrice, care schimbă legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. S. m. și f. Persoană care strânge sau achiziționează de la producători mărfuri, produse etc. — Din fr. collecteur.