colectură - explicat in DEX

colectură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLECTÚRĂ, colecturi, s. f. Nume dat unor oficii de colectare a cărților (pentru aprovizionarea bibliotecilor). ♦ Agenție de vânzare a biletelor de loterie. – Din germ. Kollektur.

colectură (Dicționar de neologisme, 1986)
COLECTÚRĂ s.f. Oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. [< germ. Kollektur].

colectură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLECTÚRĂ s. f. oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. (< germ. Kollecktur)

colectură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*colectúră f., pl. ĭ (d. colector).Negustoria saŭ prăvălia colectoruluĭ, a celuĭ ce vinde bilete de loterie.

colectură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colectúră s. f., g.-d. art. colectúrii; pl. colectúri

colectură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLECTÚRĂ, colecturi, s. f. Nume dat unor oficii de colectare a cărților (pentru aprovizionarea bibliotecilor). ♦ Agenție de vânzare a biletelor de loterie. Din germ. Kollektur.