colecționar - explicat in DEX

colecționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.

colecționar (Dicționar de neologisme, 1986)
COLECȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Posesor al unei colecții; amator de colecții. [Cf. fr. collectionneur].

colecționar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
colecționár (colecționári), s. m. – 1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa ‹ fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional.

colecționar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLECȚIONÁR, -Ă s. m. f. posesor al unei colecții; amator de colecții. (< fr. collectionneur)

colecționar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colecționár (-ți-o-) s. m., pl. colecționári

colecționar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colecționar m. cel ce face colecțiuni.

colecționar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte sau care are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] — Din fr. collectionneur.