colecist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLECÍST, colecisturi, s. n. (
Anat.) Veziculă biliară. – Din
fr. cholécyste.colecist (Dicționar de neologisme, 1986)COLECÍST s.n. (
Anat.) Vezica biliară. // (Și în forma
colecisto-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vezica biliară”, „colecist”. [< fr.
cholécyste, cf. gr.
chole – bilă,
kystis – vezică].
colecist (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLECÍST s. n. vezica biliară. (< fr.
cholécyste)
colecist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colecíst s. n.,
pl. colecísturicolecist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLECÍST, colecisturi, s. n. (
Anat.) Veziculă biliară. — Din
fr. cholécyste.