coleașă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLEÁȘĂ, coleșe, s. f. (
Reg.) Mămăligă (moale). ♦ Un fel de terci făcut din făină de grâu fiartă sau prăjită în unt sau în untură. – Din
scr. kuliješ, bg. kulijaša.coleașă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)coleáșă s. f. –
1. Terci. –
2. Mămăligă. –
Mr. culeaș. Origine necunoscută. Apare în mai multe limbi
sl. (
bg. kuljaša, sb. kùliješ, rut. kułesa, pol. kułesz(a), rus. kuleš, ceh. kulaše, gulaše); (Cihac, II, 68; Iordan,
Dift., 77), dar nu pare a fi cuvînt autentic
sl.,
cf. Berneker 642. Este greu de susținut din
mag. köles „mei” (Weigand,
Jb., XVI, 222; Gáldi,
Dict., 88), dacă se are în vedere răspîndirea cuvîntului; totuși, trebuie să aibă legătură cu
mag. gulyas ›
rom. gulaș „terci cu sos și carne”. –
Der. coleșer, s. n. (mestecău de mămăligă);
coleși, vb. (a dilua, a dizolva, a topi).
coleașă (Dicționaru limbii românești, 1939)coleáșă f., pl.
eșe și
eșĭ (bg.
kulĕáša, sîrb.
kuliješ, gen.
-ješa, rut.
kuliš, tercĭ,
kuléša, mămăligă, probabil d. ung.
köleskása, d.
köles, meĭ, și
kása, coleașă).
Olt. Fertură [!] de grisă [!] ș. a.
Munt. (Ĭal.). Cĭulama fără carne.
A se face coleașă, a se coleși, a se cofleși. – În Ban. Trans. Maram.
coléșă, în Mold. nord
culéșă, mămăligă.
coleașă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coleáșă (
reg.)
s. f.,
art. coleáșa, g.-d. art. coléșei; pl. coléșecoleașă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coleașă f.
1. fiertură de griș sau de cartofi;
2. Mold. (
culeașă) mămăligă. [Serb. KULĬEȘ].
coleașă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLEÁȘĂ, coleșe, s. f. (
Reg.) Mămăligă (moale). ♦ Un fel de terci făcut din făină de grâu fiartă sau prăjită în unt sau în untură. — Din
sb. kuliješ, bg. kulijaša.