colduș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)coldúș, coldúși, s.m. (reg.)
1. cerșetor, milog, sărac.
2. orfan.
3. (la pl.) copii mici murdari.
4. monstru.
colduș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)coldúș (-și), s. n. – Cerșetor. –
Var. culduș, coldan. Mag. koldus (Cihac, II, 494; DAR; Gáldi,
Dict., 118). În
Trans. și
Bucov. –
Der. coldui (
var. culdui),
vb. (a cerși, a cere de pomană), din
mag. koldulni; coldănesc, adj. (de cerșetor).
colduș (Dicționaru limbii românești, 1939)1) coldúș, -ă d. (ung.
koldus, cerșitor [!]).
Trans. Mold. Munt. Fam. Acela care cere saŭ șterpelește de la toțĭ. V.
cerșitor.colduș (Dicționaru limbii românești, 1939)2) coldúș m. (din
culducuș).
Munt. vest. Corcoduș.
colduș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)coldúș, -i, (coldău), s.m. – Sărac, fără avere; cerșetor: „Dusu-s-o cucu la Cluj / Puii i-o rămas colduș” (Papahagi 1925: 182); „Cu căruța coldușească / Pe ulița românească” (Bârlea 1924 I: 71). – Din magh. koldus.