colcotos(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COLCOTÓS, -OÁSĂ,colcotoși, -oase, adj. (Rar) Clocotitor. – Colcot + suf. -os.
colcotos(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) colcotós (rar) adj. m., pl. colcotóși; f. colcotoásă, pl. colcotoáse
colcotos(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COLCOTÓS, -OÁSĂ,colcotoși, -oase, adj. (Rar) Clocotitor. — Colcot + suf. -os.